Unde orientul sărută occidentul.

Pasajul Villacrosse este unul din ultimile locuri rămase unde se mai poate prinde o idee din ceea ce a fost probabil odată București.

Străini și localnici, diversitatea culturală a oamenilor, tineri și bătrâni, muzică de toate genurile, cafenele, băuturi de care n-ai mai auzit și un miros plăcut de fum cu arome dulci de narghilea, toate acestea creează împreună o atmosferă tipică care confirmă locul metropolei acolo unde orientul sărută occidentul.

Construit la sfârșitul secolului IXX, Pasajul Villacrosse face legătura dintre Calea Victoriei și Strada Lipscani - principalele artere ale centrului istoric din capitala României. Situat astfel în centrul atenției turiștilor s-a putut dezvolta o scenă a barurilor de specialitate: Bistro-uri franțuzești, cafenele orientale și baruri asiatice: Fiecare cu o mică terasă și aproape fiecare cu posibilitatea de a fuma narghilea. Aici, fumătorii de pipe, trabucuri și bineînțeles țigarete, dar și oameni care de obicei nu fumează deloc trag cu multă plăcere un fum din “shisha”. - Așa narghileaua, simbolul ospitalității orientale, care prin intermediul Împeriului Otoman a venit din India, din Orientul Mijlociu și din Africa pâna în Europa, a devenit predominantă în acest pasaj iar mirosul ei tipic este sufletul aceastei străduțe.

O bucată din această cultură orientală au moștenit și bucureștenii. “Micul Paris” avea o deschidere mentală foarte largă nu doar către fratele mai mare din Vest, dar și către Orient. Pasajul Villacrosse a rezistat celor două războaie, a supraviețuit - sub denumirea de Pasajul Bijuteria - și regimului comunist. Nici cutremurul din 1977 nu l-a distrus. Viitorul ne va arăta dacă acest mic corso monden își va păstra - eventual poate chiar extinde - statulul său de refugiu al culturii și al plăcerii sau dacă va deveni conform curentului modei globale un deșert steril cu interdicții de fumat.

Stefan Bichler