Fumatul verde

Zilele calde de vară ne invită la o plimbare în aer liber. Pe jos, cu bicicleta sau - totuși - cu mașina. Cu familia, cu sau fără câine. Dacă vântul nu bate tare, o pipă bună poate fi chiar o adevărată plăcere. Unii pasionați de pipe folosesc și capace speciale, făcute pentru fumatul pipelor sub condiții de curent. Deci vizităm cafenele și baruri cu terase, propria grădină, balconul sau parcul orașului. - Fumatul în aer curat este mai sănătos, nu?


“Parcul în sine are un ‘ce’ inconfundabil, datorat probabil inginerului sas care l-a proiectat la jumătatea secolului al XIX-lea.” Așa scrie Andrei Pleșu în Dilema Veche (august 2010) despre cel mai mare parc din Sibiu. Înființat în 1856, parcul “Sub Arini” este astăzi refugiul de odihnă pentru Sibieni - venind din Rășinari că o limbă a Mărginimii care îi mângâie cochet pe orășeni. Liniște, odihnă, relaxare - unde se poate cultiva această pauză de viață stresantă mai potrivit decât la umbra unui copac, pe o bancă în iarba verde? Apoi o cafeluță la “Bolta Rece” sau o berică răcoritoare la “Budibar” și după-masa de week-end este perfectă.

Vedere istorică: Parcul Sub Arini, Sibiu (cca. 1900).

Parcul Sub Arini - sau “Erlenpark” in limba germană - este aproape și în același timp departe. Departe de zgomotul orașului, departe de stresul zilnic și departe de problemele mici și mari ale vieții de fiecare zi.

După ce consiliul municipal al orașului New York a adoptat pe la începutul anului 2011 o interdicție de fumat în parcuri, ar trebuie să ne bucurăm cu atât mai mult de libertatea încă existentă la noi. – Deci, haideți să ne savurăm pipele și trabucurile în parc până cavalerii antifumători din Statele Unite ale Absurdistanului ne impun interdicțiile lor și aici!

Stefan Bichler

PS: Mulțumesc lui Răzvan Pop pentru poza istorică!